YESMAN, yesmeni, s. m. Persoană care aprobă fără discernământ părerea celor din jur; oportunist. [Pr.: -men] – Cuv. engl.

yesman sm [At: DCR² / P: iesmăn / Pl: ~meni / E: eg yesman] 1 Persoană care aprobă fără discernământ părerile celor din jur Vz oportunist. 2 (Pex) Persoană slugarnică Si: (fam) lingău.

yesman [’jesmen] s.m. Persoană care aprobă fară discemămînt părerile celor din jur; oportunist. ♦ Ext. Persoană slugarnică. • pl. -i. /<engl. yesman.

YESMAN [IES-MEN] s. m. adept necondiționat al cuiva; om lingușitor. (< engl. yesman)

yesman s. m. (cuv. engl.) Persoană care spune totdeauna da; oportunist, slugarnic ◊ „În ce-l privește pe dl. Iliescu, el s-ar fi înconjurat de yesmeni și de sicofanți.” R.l. 7 VI 90 p. 2. ◊ „Fost, el însuși, demnitar comunist, I. Iliescu și-a organizat o echipă de consilieri («yes-menii», «sicofanții») din aceeași zonă.” R.lit. 21 II 91 p. 4. ◊ „Gorbaciov nu vrea să se înconjoare de yesmani.” Expres internaț. 511 VI 91 p. 1; v. și R.lit. 21 II 91 p. 4, Contr. 8 III 91 p. 4 [pl. yesmeni, yesmani] (cf. fr., it. yesman; PN 1985; R. Zafiu în R.lit. 7/96 p. 7; cuvânt făcut celebru de dl. Silviu Brucan)

YESMAN [pr.: iesmăn] m. Persoană care aprobă fără discernământ orice; oportunist. /Cuv. engl.

YESMAN, yesmeni, s.m. Adept necondiționat al cuiva, obedient. [Pr.: iesmen] – Cuv. engl.

yesman (angl.) [a pron. e] s. m., pl. yesmeni

!yesmen (engl.) s. m., pl. yesmeni

yesman, yesmeni s. m. (pub., peior.) lingușitor, lingău