yesman s. m. (cuv. engl.) Persoană care spune totdeauna da; oportunist, slugarnic ◊ „În ce-l privește pe dl. Iliescu, el s-ar fi înconjurat de yesmeni și de sicofanți.” R.l. 7 VI 90 p. 2. ◊ „Fost, el însuși, demnitar comunist, I. Iliescu și-a organizat o echipă de consilieri («yes-menii», «sicofanții») din aceeași zonă.” R.lit. 21 II 91 p. 4. ◊ „Gorbaciov nu vrea să se înconjoare de yesmani.” Expres internaț. 511 VI 91 p. 1; v. și R.lit. 21 II 91 p. 4, Contr. 8 III 91 p. 4 [pl. yesmeni, yesmani] (cf. fr., it. yesman; PN 1985; R. Zafiu în R.lit. 7/96 p. 7; cuvânt făcut celebru de dl. Silviu Brucan)