x m. (pron. ics, pl. icșĭ). O literă de origine grecească adoptată de Romanĭ și transmisă nouă. Se întrebuințează îld. cs, care-l poate înlocui, precum: Alexandri saŭ (cum se iscălea el) Alecsandri. Ca cifră latină, înseamnă 10, ĭar ca semn algebric, „necunoscut, neștiut, nedescoperit” (vsp. xei, pron. șei, d. ar. șai, lucru). Fig. Iron. Un X, un ilustru necunoscut.