8 definiții pentru weekend week-end (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pr.: úĭchend. Scris și: week-end.Pl. și: week-end-uri] – Cuv. engl.

week-end sn [At: CINEMA 1970, nr. 6, 21 / P: ǔichend / S și: weekend / Pl: ~uri / E: eg week-end] 1 Sfârșit de săptămână. 2 Timp liber de la sfârșitul săptămânii, folosit pentru odihnă.

WEEK-END, week-end-uri, s. n. Timpul liber de la sfârșitul săptămânii. [Pr.: uíchend] – Cuv. engl.

WEEK-END s.n. (Anglicism) Sfârșit de săptămână; interval de timp (sâmbăta-duminica) folosit pentru odihnă, petrecere. [Pron. úik-, pl. -duri. / < engl. week-end].

WEEK-END [UICHEND] s. n. sfârșit de săptămână; perioadă scurtă de timp (sâmbăta și duminica) pentru odihnă, petrecere. (< engl. week-end)

WEEK-END [pr.: úikend] ~uri n. 1) Sfârșit de săptămână. 2) Interval de timp de sâmbătă până luni, folosit pentru odihnă și petrecere. [Art. week-endul] /Cuv. engl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

weekend (angl.) [pron. úĭchend] (wee-kend / week-end) s. n., pl. weekenduri


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

weekend românesc expr. (iron.) sfârșit de săptămână rezervat muncilor în gospodărie.

Intrare: weekend
  • silabație: wee-kend, week-end
  • pronunție: uĭchend
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • weekend
  • weekendul
  • weekendu‑
plural
  • weekenduri
  • weekendurile
genitiv-dativ singular
  • weekend
  • weekendului
plural
  • weekenduri
  • weekendurilor
vocativ singular
plural
week-end2 (pl. --uri) substantiv neutru
  • pronunție: úĭchend
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • week-end
  • week-end-ul
  • week-end-u‑
plural
  • week-end-uri
  • week-end-urile
genitiv-dativ singular
  • week-end
  • week-end-ului
plural
  • week-end-uri
  • week-end-urilor
vocativ singular
plural
week-end1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • pronunție: úĭchend
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • week-end
  • week-endul
  • week-endu‑
plural
  • week-enduri
  • week-endurile
genitiv-dativ singular
  • week-end
  • week-endului
plural
  • week-enduri
  • week-endurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

weekend week-end (2)

  • 1. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbăta și duminica), destinat odihnei.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Timpul liber de la sfârșitul săptămânii; interval de timp (sâmbăta-duminica) folosit pentru odihnă, petrecere.
    surse: DEX '98 DN
  • comentariu Normativul actual – DOOM2 – prevede scrierea fără cratimă.

etimologie: