Definiția cu ID-ul 1253558:

Explicative DEX

vînturătu s.f. Curățare de impurități a boabelor (de cereale), a semințelor, prin cădere de la mică înălțime, cu ajutorul vîntului sau al unei mașini speciale. ♦ Concr. Ceea ce rămîne (ca impuritate) după vînturarea semințelor; pleavă. • pl. -i. /vîntura + -ătură.