Definiția cu ID-ul 942749:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÎLNIC, vîlnice, s. n. (Regional, și în forma vîlnec) 1. Fotă lucrată ca o fustă încrețită și despicată în față. Ea luase... o ie cu fluturi de argint... un vîlnic cu fire de aur pe un cîmp roșu. VISSARION, B. 75. Cheful ei era să se îmbrace țărănește, cu vîlnic și maramă. M. I. CARAGIALE, C. 75. Vîlnecele, spițărate în fețe, lucii de fluturi sclipitori. DELAVRANCEA, S. 55. 2. Pînză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pînză; văl. Acolo se țeseau vîlnicele de borangic portocaliu și alb. MACEDONSKI, O. III 110. – Variantă: vîlnec s. n.