vîlnic s.n. 1 Fotă încrețită în talie și despicată în față, specifică costumului popular oltenesc. Cheful ei era să se îmbrace țărănește, cu vîlnic și maramă (M. I. CAR.). 2 Pînză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pînză; văl. Fluturele mîinii un vîlnic a desprins (VOIC.). • pl. -ce. /<bg. e&вълненик.