VULGÁTA s. f. Traducerea latină a Bibliei (Vechiul Testament din ebraică, iar Noul Testament din greacă), realizată de Sfântul Ieronim, declarată normativă și autentică la Conciliul din Trent, singura ce poate fi utilizată în lecturile publice, dispute, predici și interpretări; carte care conține această versiune. – Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate.

vulgata sfa [At: STAMATI, D. / Pl: (nob) ~te / E: lat [versio] vulgata, fr vulgate] 1 Versiunea latină a Bibliei, adoptată de Conciliul de la Trento, folosită și astăzi de Biserica Catolică. 2 Carte care conține (versiunea) vulgatei (1).

VULGÁTA s. f. art. Versiune latină a Bibliei, adoptată la Conciliul din Trent, Folosită și azi în Biserica Catolică; carte care conține această versiune. – Din lat. [versio] Vulgata, fr. Vulgate.

VULGÁTA s. f. Versiune latină a bibliei (adoptată la Conciliul din Trent) în uz și azi în biserica catolică; carte care conține această versiune.

VULGÁTA s.f. Versiunea latină a Bibliei, adoptată la conciliul din Trent și folosită și azi în biserica romano-catolică; carte care conține această versiune. [< lat. (versio) Vulgata, fr. Vulgate].

VULGÁTA s. f. versiunea latină a Bibliei, adoptată la conciliul din Trent și folosită și azi în biserica romano-catolică. (< lat. /versio/ Vulgata, fr. Vulgate)

VULGÁTA f. Biblie în traducere latină, folosită în biserica catolică. [G.-D. Vulgatei] /<lat. Vulgata, fr. Vulgate

Vulgata f. traducere latină a Sfintei Scripturi, revăzută de sfântul Ieronim (384), singura recunoscută de Biserica catolică.

*vulgáta f., pl. e (lat. vulgata, fem., d. vulgatus, popularizat, divulgat). Traducerea latină a sfinteĭ Scripturĭ (revăzută de sfîntu Ĭeronim la 384), care e singura pe care o recunoaște biserica catolică.

Vulgáta (versiune latină a Bibliei) s. propriu f., g.-d. Vulgátei

Vulgáta (Biblia) s. pr. f.

Vulgata, traducerea latină a Bibliei (Vechiul Testament din ebraică, iar Noul Testament din greacă), făcută de Ieronim între anii 390 și 405 și recunoscută oficial de Bis. romano-catolică.