VULG s. n. Popor, norod, plebe. – Din lat. vulgus.

vulg sn [At: HELIADE, O. I, 310 / Pl: (nob) ~uri / E: lat vulgus] (Csc; dep) Marea masă a populației (din clasa de jos) Si: popor, (îvp) norod, prostime.

vulg s.n. Colect. (adesea deprec.) Marea masă a populației (din clasa de jos); oameni de rînd (cu situație materială și culturală precară); norod, prostime, plebe. Imaginația... este organul prin care oamenii ce se ridică deasupra vulgului văd mișcările fundamentale ale vieții (CĂL.). • /<lat. vulgus, -i.

VULG s. n. (Depr.) Popor, norod, plebe. – Din lat. vulgus.

VULG s. n. (Depreciativ) Popor, norod, plebe. Parăzi, decor de teatru, luminații Tot ce pe vulg și pe copii înșală, Aceasta-i toată slava ta regală. LIT. ANTIMONARHICĂ 90.

VULG s.n. (Depr.) Popor, plebe. [< lat. vulgus].

VULG s. n. (depr.) popor, plebe. (< lat. vulgus)

VULG n. la sing. înv. depr. Pătură socială fără drepturi, asuprită și exploatată; plebe. /<lat. vulgus

vulg n. poporul de jos: gloată, plebe.

*vulg n., pl. urĭ (lat. vulgus). Plebe, mulțime de oamenĭ necĭoplițĭ. V. popor.

vulg s. n.

vulg s. n.

vulg s. n.

VULG s. v. gloată.

VULG s. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulțime, norod, plebe, popor, prostime, (înv. și reg.) poporime, (înv.) calabalîc.