10 definiții pentru vuietoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.

vuietoare sf [At: DDRF / P: vu-ie~ / Pl: ~ / E: vuiet + -oare] (Bot) Arbust montan, veșnic verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze alterne, având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici, trandafirii și cu fructe comestibile, în formă de bobițe negre Si: (reg) bobiță, poama-momiței (Empetrum nigrum). 6 (Reg) Pasăre nedefinită mai îndeaproape.

VUIETOÁRE, vuietori, s. f. Arbust mic de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori mici trandafirii și cu fructe (comestibile) în formă de boabe (Empetrum nigrum).

VUIETOÁRE ~óri f. Arbust de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze persistente, cu flori mici și cu fructe negre, comestibile, în formă de bobițe. /a vui + suf. ~toare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri

vuietoáre s. f., g.-d. art. vuietórii; pl. vuietóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VUIETOÁRE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bobiță, poama-momiței.

VUIETOARE s. (BOT.; Empetrum nigrum) (reg.) bobiță, poama-momiței.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EMPETRUM L., VUIETOARE, fam. Empetraceae. Gen originar din regiuni arctice și subarctice, cca 5 specii, tufe pitice, perene, întinse pe sol, liniare. Flori foarte mici, nesemnificative, dioice, la subsuoara frunzelor. Fruct, bacă cu cca 9 semințe. Folosir e. în parcuri, în apropierea apelor (mlaștini), formează covoare.

Empetrum nigrum L. Arbust scund, permanent verde. Înflorește primăvara-vara. Flori mici, roz, sesile (pe tip 3: 3 sepale rotunjite, concave, 3 petale roz,: 3 stamine) dispuse solitar la subsuoara frunzelor. Fructe negre, lucioase, comestibile (cca 5 mm diametru) cu suc purpuriu. Frunze alterne, liniare, 4-6 mm lungime, îndepărtate, încovoiate, pieloase, cu peri glanduloși pe margine, verzi-închis, pe partea inferioară cu o dungă albă. Pețiol scurt. Tulpină repentă, foarte ramificată (ramificațiile ascendente pînă la 25 cm înălțime), lujerii, ia început, sînt glanduloși.

Intrare: vuietoare
vuietoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vuietoare
  • vuietoarea
plural
  • vuietori
  • vuietorile
genitiv-dativ singular
  • vuietori
  • vuietorii
plural
  • vuietori
  • vuietorilor
vocativ singular
plural

vuietoare Empetrum

  • 1. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze având o dungă albă pe fața inferioară, cu flori mici trandafirii și cu fructe comestibile în formă de bobițe negre (Empetrum nigrum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Vuiet + sufix -oare.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX