Definiția cu ID-ul 974994:
Enciclopedice
VREME subst. 1. – M. act. – țig. (Vit 30); – căp. (Sur XXIII); Vremi, I. (Bîr II 381). 2. Vreameș, Lupu, mold., 1673 (Sd XI 77; XVI); Vremeș, Grav. (16 A I 195); Vremiaș (ib. 467).
VREME subst. 1. – M. act. – țig. (Vit 30); – căp. (Sur XXIII); Vremi, I. (Bîr II 381). 2. Vreameș, Lupu, mold., 1673 (Sd XI 77; XVI); Vremeș, Grav. (16 A I 195); Vremiaș (ib. 467).