7 definiții pentru vreavă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vrea sf [At: CORESI, PS. 36/8 / Pl: ? / E: bg vrava] (Înv) 1 Strigăt. 2 Protest exprimat cu jumătate de glas Si: cârtire (1), murmur. 3 Gălăgie (1). 4 Agitație (a vântului, a mării). 5 Tulburare sufletească.

VREAVĂ s. f. (Ban.) Strigăt, zgomot, gălăgie. Vravĕ. Clamor. Contentio. AC, 378. Etimologie: scr. vreva. Vezi și vrevi, vrevitor. Cf. c a l a b a l î c, h o l c ă, î n v ă l u ș a g, v ă l ă ș a g, z a r v ă.

vreávă f., pl. evĭ (vsl. vrĭeva). Cor. Strigare, strigăt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vreávă s. f., g.-d. art. vrévei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRÉAVĂ s. v. strigăt, țipăt, urlet, zbieret.

vrea s. v. STRIGĂT. ȚIPĂT. URLET. ZBIERET.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vreávă s. f. – Strigăt. Bg. vrĕva (Tiktin). Sec. XVI, înv.Der. vrevi, vb. (a țipa), înv.

Intrare: vreavă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrea
  • vreava
plural
  • vreve
  • vrevele
genitiv-dativ singular
  • vreve
  • vrevei
plural
  • vreve
  • vrevelor
vocativ singular
plural