VRANCEA ținutul zis „Țara Vrancii” cu organizație social-politic-economică autonomă odinioară; etimologia mult discutată, a fost pusă în legătură și cu Brodnicii de I. Motogna, (RI VIII 59); acesta e probabil numele unui străvechi jude sau voivod local, ca și Vîlcea, Mehedinț, Tecuci, Tigheciu și altele la fel, format din antrop. Vrană + suf. -cea. El apare în această formă de cîteva ori, ca prenume: 1. Vrancea mold., 1632 (Sd XI 258); din Tigheciu (17 A... 238); Izvorul Vranciului t. din Gorj (16 B V 481); Vranciu n. de familie act. 2. + suf. augmentativ -an, ca prenume chiar: Vrancean spătar (Dm); mold. (P¹⁴ fila 14); Vrîncean frate cu Lupea (17 A II 115); – Șt. diac 1647 (Cat mold II); și ca toponim: Vrîncfeni, -ioaia.