2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peți. – Din votru.

VOTRÍ, votresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A peți. – Din votru.

votri [At: PRAV. 169 / V: (îrg) ho~, (reg) mo~ / Pzi: ~resc / E: votru] 1 vi (Îrg) A practica proxenetismul. 2 vt (C. i. femei) A face să se prostitueze. 3 vi (Reg) A fi intermediar între doi îndrăgostiți. 4 vt (Reg; îf hotri) A insulta pe cineva. 5 vt (Reg; îf hotri) A vorbi de rău pe cineva. 6 vt (Trs) A peți.

VOTRÍ votresc, vb. IV. Tranz. (Regional) A peți. Cînd o cer [pe fată] spun că o pețesc, o stărostesc, o votresc. MARIAN, NU. 97.

VOTRI vb. (Mold., ȚR) A practica ocupația de proxenet. A: O samă de pravile scriu să să taie capul hotrului, ales cînd va îmbla hotrind (v o t r i n d MUNT.) de față. PRAV. Cela ce va fi cucon micșor sau fețișoară și de vor hotri (v o t r i MUNT.) cuiva, nu vor putea rămînea fără certare nice aceștia. PRAV. B: Să se taie capul supuitoriului, mai ales cînd va îmbla votrînd de față. ÎNDREPTAREA LEGII. ♦ (Mold.) A prostitua. Cela ce va priimi în casa lui pre vreun hotru . . ., să hotrească (să s u p u i e MUNT.) muieri în casa lui, acesta-și va piiarde casa. PRAV. Cela ce-ș va hotri (va s u p u n e MUNT.) mutarea pentru să ia bani, să va certa cumplit foarte. PRAV. Variante: hotri (PRAV.). Etimologie: votru + suf. -i.- Vezi și votrie, votru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

votrí (a ~) (reg.) (vo-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votrésc, imperf. 3 sg. votreá; conj. prez. 3 să votreáscă

votrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. votrésc, imperf. 3 sg. votreá; conj. prez. 3 sg. și pl. votreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: votrit
votrit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • votrit
  • votritul
  • votritu‑
  • votri
  • votrita
plural
  • votriți
  • votriții
  • votrite
  • votritele
genitiv-dativ singular
  • votrit
  • votritului
  • votrite
  • votritei
plural
  • votriți
  • votriților
  • votrite
  • votritelor
vocativ singular
plural
Intrare: votri
  • silabație: vo-tri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • votri
  • votrire
  • votrit
  • votritu‑
  • votrind
  • votrindu‑
singular plural
  • votrește
  • votriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • votresc
(să)
  • votresc
  • votream
  • votrii
  • votrisem
a II-a (tu)
  • votrești
(să)
  • votrești
  • votreai
  • votriși
  • votriseși
a III-a (el, ea)
  • votrește
(să)
  • votrească
  • votrea
  • votri
  • votrise
plural I (noi)
  • votrim
(să)
  • votrim
  • votream
  • votrirăm
  • votriserăm
  • votrisem
a II-a (voi)
  • votriți
(să)
  • votriți
  • votreați
  • votrirăți
  • votriserăți
  • votriseți
a III-a (ei, ele)
  • votresc
(să)
  • votrească
  • votreau
  • votri
  • votriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

votri

etimologie:

  • votru
    surse: DEX '09 DEX '98