6 definiții pentru vortex

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vortex sn [At: D. MED. / Pl: ~uri / E: fr vortex, lat vortex] 1 Structură anatomică (mușchi, peri) dispusă în spirală. 2 Vârtej (1) cu antrenare de aer care apare la aspirația apei dintr-un bazin deschis.

vortex s.n. 1 (anat.) Structură anatomică (mușchi, peri) dispusă în vîrtej. 2 Vîrtej cu antrenare de aer care apare la aspirația apei dintr-un bazin deschis. • pl. -uri. /<lat vortex, -icis, fr. vortex.

VÓRTEX s.n. Structură anatomică (mușchi, peri) dispusă în vârtej. [< fr., lat. vortex].

vórtex s. n. 1. Structură anatomică (mușchi, peri) dispusă în vârtej. 2. Vârtej cu antrenare de aer, care apare la aspirația apei dintr-un bazin. (< fr., lat. vortex).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: vortex
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vortex
  • vortexul
  • vortexu‑
plural
  • vortexuri
  • vortexurile
genitiv-dativ singular
  • vortex
  • vortexului
plural
  • vortexuri
  • vortexurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)