6 definiții pentru voronic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

voronic sm [At: CORNEA, E. I, 26/6 / V: sf / Pl: ~ici / E: nct] 1 Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale, aproape rotunde, puternic nervate, cu flori albe dispuse în verticile multiflore, cu miros neplăcut și gust foarte amar, întrebuințată în medicină Si: unguraș, (reg) bălțătură (7), cătușnică (3), gutuiță, unsuroasă, zmeiță, iarbă-flocoasă, (Marrubium vulgare). 2 (Bot; reg; îf voronică) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze lanceolate, puternic nervate, păroase, cu flori albe, care crește pe marginea drumurilor, pe coline uscate Si: unguraș, cătușnică (4)-sălbatică (Marrubium peregrinum).

voronic m. plantă aromatică din fam. labiatelor cu proprietăți amare și vermifuge (Marrubium). [Origină necunoscută].

voroníc m. și voronícă f., pl. ĭ (cp. cu rus. voronéc, o plantă și ung. veronika, veronică, o plantă scrofularicee). Trans. Vulg. O plantă labiată care crește pin locurĭ necultivate și pin ruine (marrubium [peregrinum și vulgare]). – Și unguraș.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORONÍC s. (BOT.; Marrubium vulgare) (reg.) bălțătură, unguraș, cătușnică-sălbatică.

VORONIC s. (BOT.; Marrubium vulgare) (reg.) bălțătură, unguraș, cătușnică-sălbatică.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

voroníc (-ci), s. m. – Unguraș (Marrubium vulgare). – Var. voronică. Rus. voroniĭ „strugurii-ursului”, voronnika „plantă” (Tiktin).

Intrare: voronic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voronic
  • voronicul
  • voronicu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • voronic
  • voronicului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)