6 definiții pentru vorbuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VORBÚȚĂ, vorbuțe, s. f. (Reg.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -uță.

VORBÚȚĂ, vorbuțe, s. f. (Reg.) Vorbuliță. – Vorbă + suf. -uță.

VORBÚȚĂ, vorbuțe, s. f. (Rar) Vorbuliță. Și-mi mai spune și-o vorbuță, Să mi-o pun la inimuță. MARIAN, Î. 122.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vorbúță (reg.) s. f., g.-d. art. vorbúței; pl. vorbúțe

vorbúță s. f., g.-d. art. vorbúței; pl. vorbúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VORBÚȚĂ s. v. vorbuliță, vorbușoară.

vorbuță s. v. VORBULIȚĂ. VORBUȘOARĂ.

Intrare: vorbuță
vorbuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorbuță
  • vorbuța
plural
  • vorbuțe
  • vorbuțele
genitiv-dativ singular
  • vorbuțe
  • vorbuței
plural
  • vorbuțe
  • vorbuțelor
vocativ singular
plural

vorbuță

etimologie:

  • Vorbă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09