2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOMITIV, -Ă, vomitivi, -e, adj. Care provoacă vomitări. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care are proprietatea de a provoca voma. – Din fr. vomitif.

VOMITIV, -Ă, vomitivi, -e, adj. Care provoacă vomitări. ♦ (Substantivat, n.) Medicament care are proprietatea de a provoca voma. – Din fr. vomitif.

vomitiv, [At: CORNEA, E. II, 165/21 / Pl: ~i, ~e / E: fr vomitif] 1 a Care provoacă vomă (1) Si: vomic (1), (înv) vărsător (16), (îvr) vomitor (3). 2 sn Substanță de origine chimică sau vegetală care provoacă vomă (1) Si: emetic (2).

vomitiv, -ă adj., s.n. 1 adj. Care provoacă vomă; emetic. 2 s.n. Medicament care are proprietatea de a provoca vomă. ◊ Fig. Mi-a trimis o revistă... cu un articol iscălit de d. X... Așa vomitiv mai rar chiar în literatura dacoromână! (CAR.). • pl. -i, -e. /<fr. vomitif.

VOMITIV, -Ă, vomitivi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) (Medicament) care provoacă vomitări.

VOMITIV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă vomă. [< fr. vomitif].

VOMITIV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă voma; emetic. (< fr. vomitif)

VOMITIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre medicamente) Care provoacă voma. /<fr. vomitiv

vomitiv a. și n. remediu care face să vomiteze: vomitivele cele mai întrebuințate sunt ipecacuana și emeticul.

*vomitív, -ă adj. (d. lat. vómitus, vărsat, vomitat, cu sufixu -iv; fr. vomitif). Med. Care cauzează vărsăturĭ, emetic: medicament vomitiv. S. n., pl. e. Medicament vomitiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vomitiv1 adj. m., pl. vomitivi; f. vomiti, pl. vomitive

vomitiv1 adj. m., pl. vomitivi; f. vomitivă, pl. vomitive

vomitiv adj. m., pl. vomitivi; f. sg. vomitivă, pl. vomitive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: vomitiv (adj.)
vomitiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vomitiv
  • vomitivul
  • vomitivu‑
  • vomiti
  • vomitiva
plural
  • vomitivi
  • vomitivii
  • vomitive
  • vomitivele
genitiv-dativ singular
  • vomitiv
  • vomitivului
  • vomitive
  • vomitivei
plural
  • vomitivi
  • vomitivilor
  • vomitive
  • vomitivelor
vocativ singular
plural
Intrare: vomitiv (s.n.)
vomitiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vomitiv
  • vomitivul
  • vomitivu‑
plural
  • vomitive
  • vomitivele
genitiv-dativ singular
  • vomitiv
  • vomitivului
plural
  • vomitive
  • vomitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vomitiv, vomitiadjectiv
vomitiv, vomitivesubstantiv neutru

  • 1. Care provoacă vomitări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.