căutare avansată
12 definiții pentru „voluptate”   declinări

VOLUPTÁTE, voluptăți, s. f. 1. Plăcere mare a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. – Din fr. volupté, lat. voluptas, -atis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLUPTÁTE, voluptăți, s. f. 1. Plăcere mare a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. – Din fr. volupté, lat. voluptas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

voluptáte s. f., g.-d. art. voluptắții; pl. voluptắți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLUPTÁTE s. v. desfătare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Voluptate ≠ calvar
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLUPTÁTE ~ăți f. 1) Plăcere mare a simțurilor. 2) Plăcere estetică sau morală deosebită; desfătare sufletească; încântare. /<fr. volupté
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLUPTÁTE s.f. 1. Plăcere a simțurilor, a trupului. 2. Desfătare sufletească; încântare, satisfacție. [Cf. fr. volupté, lat. voluptas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLUPTÁTE s. f. 1. plăcere a simțurilor, a trupului; voluptuozitate (1). 2. desfătare sufletească; încântare. (< fr. volupté, lat. voluptas)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VOLUPTÁTE s. f. 1. Plăcere mare a simțurilor. Topită în voluptatea amețelei [dansului] surîdea c-o ușoară cochetărie. BART, L. 156. Într-o lume fără umbră e a soarelui cetate, Totul e lumină clară, radioasă voluptate. EMINESCU, O. IV 132. 2. Desfătare sufletească, încîntare. Printre aceștia, o ființă cu totul excepțională se afla, înzestrată cu toate darurile minții și ale inimii... încît spiritul meu fu un îndelung prilej de contemplare și voluptate. BOGZA, C. O. 5. Își făcea o plăcere din necaz, și din durere, o voluptate. CARAGIALE, O. III 237. Sufletul cu voluptate în extaz adînc plutește. ALECSANDRI, P. A. 126.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

voluptáte s. f., g.-d. art. voluptății; pl. voluptăți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

voluptate f. 1. plăcerea simțurilor; 2. fig. satisfacțiune dulce, plăcere sufletească: sufletul cu voluptate ’n extaz adânc plutește AL.
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*voluptáte f. (lat. volúntas, -átis). Mare plăcere, mare poftă: a bea cu voluptate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink