7 definiții pentru volintiresc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOLINTIRÉSC, -EÁSCĂ, volintirești, adj. (Înv.) De volintir. – Volintir + suf. -esc.

VOLINTIRÉSC, -EÁSCĂ, volintirești, adj. (Înv.) De volintir. – Volintir + suf. -esc.

volintiresc, ~ească [At: (a. 1824) CONV. LIT. II, 10 / V: (reg) bolintirească sf / Pl: ~ești / E: volintir + -esc] 1-2 a (Înv) Care aparține volintirilor (1-2). 3-4 a (Înv) Care se referă la volintiri (1-2). 5 sf (Reg; îf bolintirească) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 sf ( Reg; îaf) Melodie după care se execută bolintireasca (5).

VOLINTIRÉSC ~eáscă (~éști) înv. Care este caracteristic pentru volintiri; de volintir. /volintir + suf. ~esc

volintirésc, -eáscă adj. De volintir. Fig. Hoție volintirească.

VOLINTRÉSC, -EÁSCĂ, volintirești, adj. De volintir. Cîntece volintirești.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volintirésc (înv.) adj. m., f. volintireáscă; pl. m. și f. volintiréști

volintirésc adj. m., f. volintireáscă; pl. m. și f. volintiréști

Intrare: volintiresc
volintiresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volintiresc
  • volintirescul
  • volintirescu‑
  • volintirească
  • volintireasca
plural
  • volintirești
  • volintireștii
  • volintirești
  • volintireștile
genitiv-dativ singular
  • volintiresc
  • volintirescului
  • volintirești
  • volintireștii
plural
  • volintirești
  • volintireștilor
  • volintirești
  • volintireștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

volintiresc

etimologie:

  • Volintir + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX