VOLIERĂ, voliere, s. f. Cușcă sau ansamblu de cuști de dimensiuni mari, confecționate din plasă de sârmă, în care se țin păsările în grădinile zoologice. [Pr.: -li-e-] – Din fr. volière.

volieră sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~re / E: fr volière] Cușcă de dimensiuni mari, confecționată din plasă de sârmă, în care se țin păsările în grădinile zoologice.

volieră s.f. Cușcă, colivie (foarte) mare sau spațiu, cu pereții din plasă de sîrmă, special amenajat pentru a permite zborul, în care se cresc și se țin unele păsări (porumbei, fazani etc.). Eram nevoiți să mînăm devreme la culcare în volierele înalte cîrdurile de fazani (VOIC.). • sil. -li-e-. pl. -e. /<fr. voliére.

VOLIERĂ, voliere, s. f. Cușcă sau ansamblu de cuști de dimensiuni mari, confecționate din plasă de sârmă, în care se țin păsări în grădinile zoologice. [Pr.: -li-e-] – Din fr. volière.

VOLIERĂ s.f. Adăpost din rețea de sîrmă în care se țin păsările; colivie mare. [Pron. -li-e-. / < fr. volière].

VOLIERĂ s. f. colivie mare din rețea de sârmă, în care se țin păsările. (< fr. volière)

VOLIERĂ ~e f. Cușcă din plasă de sârmă în care se țin păsările zburătoare (mai ales din grădina zoologică). /<fr. voliere

volieră (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. volierei; pl. voliere

volieră (-li-e-) s. f., g.-d. art. volierei; pl. voliere

volieră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. volierei; pl. voliere