8 definiții pentru volițiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.

VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.

volițiune sf [At: ZALOMIT, E. F. 29/23 / V: (rar) voliție / P: ~ni / E: fr volition] (Psh) Act de voință (1).

VOLIȚIÚNE s.f. (Psih.) Act de voință. [Cf. fr. volition].

VOLIȚIÚNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition)

volițiune f. actul prin care voința determină pe cineva la ceva.

*volițiúne f. (format de filosofĭ d. lat. voluntas, voință, saŭ volo, vreaŭ; fr. volition). Voință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volițiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. volițiúnii; pl. volițiúni

volițiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. volițiúnii; pl. volițiúni

Intrare: volițiune
volițiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volițiune
  • volițiunea
plural
  • volițiuni
  • volițiunile
genitiv-dativ singular
  • volițiuni
  • volițiunii
plural
  • volițiuni
  • volițiunilor
vocativ singular
plural

volițiune

  • 1. psihologie Act de voință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: