12 definiții pentru volițiune
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOLIȚIUNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.
VOLIȚIUNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
volițiune sf [At: ZALOMIT, E. F. 29/23 / V: (rar) voliție / P: ~ni / E: fr volition] (Psh) Act de voință (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volițiune s.f. (psih.) Act de voință. Experiența valorii înglobează simțăminte, dorințe, voliții, dar ea cuprinde și cunoașterea obiectului (PER.). • pl. -i. și voliție s.f. /<fr. volition.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOLIȚIUNE s.f. (Psih.) Act de voință. [Cf. fr. volition].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VOLIȚIUNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
volițiune f. actul prin care voința determină pe cineva la ceva.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*volițiúne f. (format de filosofĭ d. lat. voluntas, voință, saŭ volo, vreaŭ; fr. volition). Voință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
voliție sf vz volițiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
voliție s.f. v. volițiune.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
volițiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. volițiunii; pl. volițiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
volițiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. volițiunii; pl. volițiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
volițiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. volițiunii; pl. volițiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
volițiune, volițiunisubstantiv feminin
- 1. Act de voință. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- volition DEX '09 DEX '98 DN