VOLATÍL, -Ă, volatili, -e, adj. (Despre lichide) Care se evaporă ușor la temperaturi obișnuite; volatilizabil. – Din fr. volatil, lat. volatilis.

VOLATÍL, -Ă, volatili, -e, adj. (Despre diferite substanțe lichide) Care se evaporă cu ușurință la temperatura obișnuită; volatilizabil. – Din fr. volatil, lat. volatilis.

VOLATÍL, -Ă, volatili, -e, adj. (Despre substanțe lichide) Care se evaporează cu ușurință la temperatura obișnuită. Benzina este o substanță volatilă.

volatíl adj. m., pl. volatíli; f. volatílă, pl. volatíle

volatíl adj. m., pl. volatíli; f. sg. volatílă, pl. volatíle

VOLATÍL adj. (rar) volatilizabil, (înv.) spirtos. (Substanță ~.)

VOLATÍL, -Ă adj. (Despre substanțe) Care se evaporă ușor; volatilizabil. [< fr. volatil, cf. lat. volatilis].

VOLATÍL, -Ă adj. (despre lichide) care se evaporă ușor; volatilizabil. (< fr. volatil, lat. volatilis)

VOLATÍL ~ă (~i, ~e) (despre lichide) Care trece cu ușurință în stare de vapori la temperatura obișnuită. /<fr. volatil

volatil a. care se evaporează ușor: alcali volatil, amoniac.

volátil, -ă adj. (lat. volátilis, d. volare, a zbura. V. volant). Fiz. Care se evaporează ușor: benzina e foarte volatilă. Alcali volatil, amoniac. – Fals -tíl (fr. volatil).

amoniac a. se zice de o sare, numită obișnuit țiperig. ║ n. gaz incolor (numit și alcali volatil) compus din azot și hidrogen; dizolvat, se întrebuințează pentru a curăța argintării, grăsimea de pe stofe și pentru a cauteriza mușcătura insectelor sau a șerpilor.

VOLATIL adj. (rar) volatilizabil. (înv.) spirtos. (Substanță ~.)