VOLAPÜK s. n. Limbă artificială cu caracter internațional, creată mai ales pe baza elementelor germanice. – Din germ. Volapük, fr. volapük.

volapuk sns [At: ENC. ROM. / V: ~piuc / S și: ~puc / E: ger Volapük, fr volapük] 1 Limbă artificială cu caracter internațional creată mai ales pe baza elementelor germanice. 2 (Fig) Amestec de elemente disparate Si: amalgam, talmeș-balmeș

VOLAPÚK s.n. Limbă artificială formată din elemente de vocabular din limbile germanice, mai ales din limba engleză, și cu flexiune gramaticală foarte arbitrară, creată în 1879 de pastorul german Johann Schleyer. [< fr. volapük, germ. Volapük, cf. engl. world – univers, speak – a vorbi].

VOLAPÜK s. n. limbă artificială cu caracter internațional, din elemente de vocabular din limbile germanice și cu flexiune gramaticală arbitrară. (< germ. Volapük, fr. volapük)

VOLAPÜK [pr.: volapiúc] n. Limbă artificială cu caracter internațional. /<germ. Volapük, fr. volapük

volapük n. limbă comercială internațională, inventată în 1881 de pastorul elvețian Schleyer.

*volapük n., pl. urĭ (formațiune artificială d. engl. world, lume, și speak, spoke, a vorbi, adică „limba lumiĭ, limba universală”). O limbă artificială inventată la 1879 de preutu Elvețian Schleyer († 1911), astăzĭ înlocuită de esperanto.

volapǘk s. n.

volapúk s. n.

VOLAPÜK s. n. (cf. germ. Volapük, fr. volapük, cf. eng. world „lume”, „univers” + speak „a vorbi”): limbă artificială cu caracter internațional, creată în 1880 de pastorul german Johann Martin Schleyer, pe baza elementelor de vocabular germanice (mai ales engleze), mult simplificate și devenite de nerecunoscut, și a unei flexiuni cu totul arbitrare. A avut o oarecare circulație până la începutul secolului al XX-lea (s-au publicat periodice în v., s-au ținut trei congrese internaționale de limbă v., iar în 1887 a apărut la Iași un manual de limbă v. pentru români).