VOINA < sl. вoйнa „războiu”, și: вoйнo „ostaș” în blg. (Weig) și „bărbat tînăr”, în srb. (E. Petrovici (DR V 400); cf. și sensul de „logodnic” < sl. vojnŭ „miles” (DR V 483). 1. Voina (Dm; Ștef; Rel; Paș). 2. Voena b. (17 B I 383). 3. + -aș: Voinășița t. (AO XVI). 4. Voineșica t. în satul Buzdug (Dolj). 5. Voin/ea frecv.; -escu, -easa, -ești ss; cf. Oinești s (Dm), cu afer. (?), sau < Onești cu i epentetic. 6. Cu suf. -ag: Voinag (Ștef); Voineag (Dm; Băl II); Voineagu olt. (Grș 9); – ard., 1680 (Paș). sau < sl. Vojk-nĕgъ (com. E. Petrovici) 7. Diformat: Vânag/ă, V. (Sur VII); -a, Simeon (16 A II 99). 8. + -ig: Voinig/escul frecv, (Ard); -ești s.; formele § 7 se pot explica și prin cont. cu Neagu, iar nu din tc. voiniklar (An C I). 9. Voihnești s (16 B I 18). 10. + suf. -eci: Voineci b (17 B II 228). 11. Voinic fam. act. -ul munt., 1619 (Glos) < adj. – subst. voinic, cu sens de „ostaș” (în Cronica lui Ureche). 12. Voiniț s. (Dm). 13. + -oiu: Voinoiu (Bz).