voievozie sf [At: URECHE, L. 79 / V: voiv~ / S și: voe~ / Pl: ~ii / E: voievod + -ie] (Înv) 1 Unitate militară condusă de un voievod (1). 2 Funcție de conducere a unei voievozii (1). 3 Exercitare a funcției de voievod (1). 4-6 Voievodat (1-3).

voievozie s.f. (înv.) 1 Unitate militară condusă de un voievod. Pe coastele sau la poalele munților se alcătuiesc în mici căpitanaturi și voievozii sub șefi de sîngele lor (KOGĂL.). 2 Voievodat. După ce Ardealul a intrat în stăpînirea ungurească, voievozia de acolo a scăzut și s-a păcătoșit, ajungîndpe aceeași treaptă cu cnejia (IORGA). • pl. -ii. g.-d. -iei. și voivozie s.f. /voievod + -ie.

voĭevozíe f. (d. voĭevod). Domnie, crăie, principat.

voivozie sf vz voievozie

voivozie s.f. v. voievozie.

voievozie s. f., pl. voievozii