VOIEVODAT, voievodate, s. n. (în Evul Mediu în Țările Române) Teritoriu aflat sub autoritatea unui voievod. [Var.: voivodat s. n.] – Voievod + suf. -at.

voievodat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 96 / S și: voevodat / V: (înv) voi~, (îvr) vai~ / Pl: ~e / E: voievod + -at] 1-3 Demnitatea de voievod (9, 10, 12) Si: (înv) voievozie (4-6). 4 Demnitatea voievodatului Transilvaniei. 5 (În Evul Mediu) Formă de organizare social-politică, condusă de un voievod (9). 6 Ținut condus de un voievod (9). 7 Formațiune statală condusă de un voievod (10). 8 Teritoriu cuprins într-un voievodat (6-7). 9 Titlu dat Transilvaniei în timpul guvernării ei de către un voievod aflat în relații de vasalitate față de regele maghiar. 10 (Înv) Teritoriu condus de un voievod (3-7). 11 (Îvr) Sălaș de țigani condus de un voievod (17). 12 (Îvr) Autoritate de voievod (17).

voievodat s.n. (în Ev. Med., în provinc. rom.) 1 Demnitate, autoritate, putere, rang de voievod; (înv.) voievozie. Așezămîntul voievodatului la români... trebuie să dateze din vremile întîiului stat bulgăresc (XEN.). 2 Formă de organizare social-politică condusă de un voievod; ținut, teritoriu, așezare care se aflau sub autoritatea unui voievod. • pl. -e. și (înv.) voivodat s.n. /voievod + -at.

VOIEVODAT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. [Var.: voivodat s. n.] – Voievod + suf. -at.

VOIEVODAT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. (Atestat în forma voivodat) în Oltenia am avut cel dintîi voivodat. VLAHUȚĂ, la CADE. – Variantă: voivodat s. n.

VOIEVODAT ~e n. ist. Stat condus de un voievod. /voievod + suf. ~at

*voĭevodát n., pl. e (d. voĭevod). Voĭevozie.

vaievodat sn vz voievodat

voivodat sn vz voievodat

voivodat s.n. v. voievodat.

voievodat s. n., pl. voievodate

voievodat s. n., pl. voievodate

voievodat s. n., pl. voievodate