vódă m. fără pl., gen. al luĭ (vsl. voda, care conduce, d. voditi, vesti, a duce, a conduce. V. nevedesc, ovidenie, podvadă, voĭevod). Vechĭ. Azĭ fam. Domnitoru țăriĭ: vodă vrea, dar Hîncu ba (se zice cînd un inferior e maĭ influent de cît un superior). Epitet pus după numele domnilor Moldoveĭ și Țăriĭ Româneștĭ: Ștefan-Vodă, Mihaĭ-Vodă.