vocalic, ~ă a [At: CUV. D. BĂTR. I, 35 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr vocalique] (Fon) 1 Care aparține vocalelor (1). 2 Privitor la vocale (1). 3 (Îs) Armonie ~ă Fenomen fonetic care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt.

vocalic, -ă adj. (fon.) Care aparține vocalelor, care se referă la vocale. Numele asiriene... le-au deformat după sensul actual al lor prin introducerea punctelor vocalice subscrise în vechile cărți biblice (CAR.). • pl. -ci, -ce. /<fr. vocalique.

VOCALIC, -A, vocalici, -e, adj. Privitor la vocale. Limba romînă este printre limbile cu mare frecvență vocalică. MACREA, F. 36. Armonie vocalică v. armonie.

VOCALIC, -Ă adj. Referitor la vocale, al vocalelor. [Cf. it. vocalico, fr. vocalique].

VOCALIC, -Ă adj. referitor la vocale, al vocalelor. (< fr. vocalique)

VOCALIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de vocale; propriu vocalelor. Sunet ~. /<fr. vocalique

*vocálic, -ă adj. (d. vocală; fr. vocalique). Gram. De vocală, relativ la vocale: armonie vocalică.

vocalic adj. m., pl. vocalici; f. vocalică, pl. vocalice

vocalic adj. m., pl. vocalici; f. vocalică, pl. vocalice

vocalic adj. m., pl. vocalici; f. sg. vocalică, pl. vocalice

VOCALIC, -Ă adj. (cf. it. vocalico, fr. vocalique): în sintagmele grup vocalic, sunet vocalic și sistem vocalic (v.).

ARMONIE VOCALICĂ s. f. + adj. (< fr. harmonie, it. armonia < lat., gr. harmonia + it. vocalico, fr. vocalique): fenomen fonetic existent în limbile fino-ugrice (maghiara, finlandeza, estona, lapona, livona etc.) și turco-tătare, potrivit căruia vocala din sufixul (silaba ultimă) unui cuvânt își orientează, în general, timbrul după cel al vocalelor din silabele anterioare. Astfel, în cuvântul embernek („omului”), din limba maghiară, sunetul „e” din sufixul de dativ -nek își orientează timbrul după timbrul vocalei „e” din silabele cuvântului ember („om”); de asemenea, în cuvântul anyának („mamei”), din aceeași limbă, sunetul „a” din sufixul de dativ -nak își orientează timbrul după timbrul vocalei „a” din silabele cuvântului anya („mamă”).