13 definiții pentru vocabulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. Cuvânt, vorbă. – Din fr. vocable, lat. vocabulum.

vocabulă sf [At: MAN. ÎNV. 221/26 / V: (înv) vocabul sn / Pl: ~le / E: lat vocabulum, fr vocable] (Liv) Cuvânt (1) (considerat din punctul de vedere al semnificației sau al utilizării sale).

vocabulă s.f. Unitate, element de vocabular; cuvînt, vorbă. își sublinia cuvintele necunoscute, transportînd vocabulele rare într-un mic vocabular franco-german (CĂL.). • pl. -e. /<fr. vocable, lat. vocabŭlum, -i.

VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. (Livr.) Cuvânt, vorbă. – Din fr. vocable, lat. vocabulum.

VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. Cuvînt, vorbă. Interesul unității culturale pretinde... o cît mai largă îmbogățire a dicționarului de vocabule și expresii. SADOVEANU, E. 37. Țăranul acesta știe și ce e aceea resentiment, cunoaște chiar vocabula. C. PETRESCU, R. DR. 106.

VOCÁBULĂ s.f. (Liv.) 1. Cuvânt, vorbă. 2. Unitate, element de vocabular (2) [în DN]. [< lat. vocabulum].

VOCÁBULĂ s. f. 1. cuvânt. 2. unitate, element de vocabular (2). (< fr. vocable, lat. vocabulum)

VOCÁBULĂ ~e f. livr. Unitate de bază a limbii, alcătuită dintr-o literă sau mai multe litere și dotată cu sens; element al vocabularului; cuvânt. /<fr. vocable, lat. vocabulum


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vocábulă s. f., g.-d. art. vocábulei; pl. vocábule

vocábulă s. f., g.-d. art. vocábulei; pl. vocábule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOCÁBULĂ s. v. cuvânt, termen, vorbă.

vocabulă s. v. CUVÎNT. TERMEN. VORBĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VOCÁBULĂ s. f. (< lat. vocabulum): v. cuvấnt.

Intrare: vocabulă
vocabulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocabulă
  • vocabula
plural
  • vocabule
  • vocabulele
genitiv-dativ singular
  • vocabule
  • vocabulei
plural
  • vocabule
  • vocabulelor
vocativ singular
plural

vocabulă

  • 1. Unitate de bază a limbii, alcătuită dintr-o literă sau mai multe litere și dotată cu sens; element al vocabularului.
    exemple
    • Interesul unității culturale pretinde... o cît mai largă îmbogățire a dicționarului de vocabule și expresii. SADOVEANU, E. 37.
      surse: DLRLC
    • Țăranul acesta știe și ce e aceea resentiment, cunoaște chiar vocabula. C. PETRESCU, R. DR. 106.
      surse: DLRLC
  • 2. Unitate, element de vocabular.
    surse: DN

etimologie: