voalură sf [At: I. GOLESCU, C. / P: vo-a~ / Pl: ~re / E: fr voilure] 1 Ansamblul velelor unei nave. 2 Curbura suprafeței unei parașute deschise. 3 (Pex) Pânza parașutei.

voalură s.f. 1 (mar.) Ansamblul velelor unei nave; velatură. 2 Curbura suprafeței unei parașute deschise. ♦ Ext. Pînza parașutei. • pl. -e. /<fr. voilure.

VOALURĂ s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafeței unei parașute deschise; (p. ext.) pînza parașutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure].

VOALURĂ s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafeței unei parașute deschise; pânza parașutei. (< fr. voilure)

VOALURĂ f. 1) Totalitate a velelor de pe o corabie; velatură. 2) Curbura parașutei la deschiderea acesteia, care permite căderea lină a parașutistului. /<fr. voilure

voalură (desp. voa-) s. f., g.-d. art. voalurii; pl. voaluri

voalură (voa-) s. f., g.-d. art. voalurii; pl. voaluri

voalură s. f. (sil. voa-), g.-d. art. voalurii; pl. voaluri

voalură s. f., pl. voalure

VOALURĂ curbura suprafeței unei parașute deschise (sau a unui deltaplan), materialul din care este confecționată trebuind să prezinte anumite caracteristici privind greutatea, rezistența și elasticitatea.

HUSA VOALURII sac din pânză destinat plierii voalurii parașutei principale (sau de salvare).