12 definiții pentru voaletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură în formă de rețea foarte fină, fixată la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața. – Din fr. voilette.

VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură în formă de rețea foarte fină, fixată la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața. – Din fr. voilette.

voale sf [At: ALEXI, W. / P: vo-a~ / Pl: ~te / E: fr voilette] Țesătură foarte fină cu aspect de rețea, care se fixează la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața.

voale s.f. Țesătură rară și foarte fină, voal folosit ca garnitură la pălăriile de damă sau pentru acoperirea feței. Un surîs disprețuitor strivea gura fără a-i strica arcul, subt voaleta scurtă (PAPAD.). • pl. -e. /<fr. voilette.

VOALÉTĂ, voalete, s. f. Țesătură rară fixată la pălăriile femeiești, ca garnitură sau pentru a acoperi fața. Dosare grave stau grămădite pe masă și excelența sa mototolește nervos o voaletă imprudent uitată lîngă călimări. ARGHEZI, P. T. 57. Din salcîmii bătrîni zburau iot mai des frunze ofilite. Se prindeau de pălăriile cucoanelor, de voaletele lor. I. BOTEZ, ȘC. 23.

VOALÉTĂ s.f. Voal fin care se pune ca garnitură la pălăriile femeiești sau se folosește pentru a acoperi fața. [Pron. vo-a-. / < fr. voilette, după voal].

VOALÉTĂ s. f. voal fin care se pune ca garnitură la pălăriile femeiești sau se folosește pentru a acoperi fața. (< fr. voilette)

VOALÉTĂ, voalete, s.f. Țesătură subțire, foarte rară, fixată la pălăriile femeiești ca garnitură sau pentru a acoperi fața.

VOALÉTĂ ~e f. Voal mic cu care se garnisesc pălăriile femeiești (acoperind parțial sau toată fața). /<fr. voilette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voalétă (voa-) s. f., g.-d. art. voalétei; pl. voaléte

voalétă s. f. (sil. voa-), pl. voaléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOALÉTĂ s. (prin Ban. și prin Transilv.) sălie. (Pălărie de damă cu ~.)

VOALE s. (prin Ban. și prin Transilv.) sălie. (Pălărie de damă cu ~.)

Intrare: voaletă
  • silabație: voa-le-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voale
  • voaleta
plural
  • voalete
  • voaletele
genitiv-dativ singular
  • voalete
  • voaletei
plural
  • voalete
  • voaletelor
vocativ singular
plural

voaletă

  • 1. Țesătură în formă de rețea foarte fină, fixată la pălăriile de damă ca garnitură sau pentru a acoperi fața.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sălie attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dosare grave stau grămădite pe masă și excelența sa mototolește nervos o voaletă imprudent uitată lîngă călimări. ARGHEZI, P. T. 57.
      surse: DLRLC
    • Din salcîmii bătrîni zburau tot mai des frunze ofilite. Se prindeau de pălăriile cucoanelor, de voaletele lor. I. BOTEZ, ȘC. 23.
      surse: DLRLC

etimologie: