14 definiții pentru vlagă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga.

VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare; vlavie. – Din sl. vlaga.

VLÁGĂ s. f. Putere, forță, vigoare. Zmeul ia pe Făt în brațe și cu cel din urmă-avînt, încordîndu-și toată vlaga, îi făcu-n văzduhuri vînt. EFTIMIU, Î. 120. [Calului] parcă îi veni din nou vlaga tinereții, ridică în sus capul, se uită la stăpînul lui. GÎRLEANU, L. 34.

VLÁGĂ f. 1) Cantitate mică de apă sau de vapori de apă într-un mediu; umezeală. 2) fig. Forță fizică; vigoare; putere; tărie. /<sl. vlaga

vlagă f. 1. sevă; 2. putere, energie: n’are vlagă în el AL. [Slav. VLAGA, suc].

vlágă f., pl. ăgĭ (vsl. vlaga, umezeală, suc, adică „sevă, vigoare”; sîrb. bg. vlaga). Vigoare, energie: om cu vlagă (V. snagă). Fig. Bogăție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VLÁGĂ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, situație, stare.

VLA s. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, virtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.)

vla s. v. AVERE. AVUT. AVUȚIE. BOGĂȚIE. BUN. MIJLOACE. SITUAȚIE. STARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vlágă s. f. – Robustețe, vigoare, tărie, putere. – Mr., megl. vlagă „umezeală”. Sl., sb. vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp. lozania; este posibilă confuzia cu sl. vladŭ „putere”. – Der. vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua); vlăguitor, adj. (extenuant); vlăjgan (var. vlăjan, vlăjar), s. m. (tînăr, zdravăn, voinic), cf. sb. vlažan „viguros” (Candrea); vlog, s. n. (burniță); vlăgos, adj. (viguros), înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TELUM IMBELLE SINE ICTU CONIECIT (lat.) aruncă lancea nevolnică fără vlagă – Vergiliu, „Eneida”, II, 544. Lancea aruncată de bătrânul rege Priam împotriva lui Pirus. Lovitură slabă, care nu-și atinge ținta.

Intrare: vlagă
substantiv feminin (F99)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vla
  • vlaga
plural
genitiv-dativ singular
  • vlagăi
plural
vocativ singular
plural

vlagă

  • exemple
    • Zmeul ia pe Făt în brațe și cu cel din urmă-avînt, încordîndu-și toată vlaga, îi făcu-n văzduhuri vînt. EFTIMIU, Î. 120.
      surse: DLRLC
    • [Calului] parcă îi veni din nou vlaga tinereții, ridică în sus capul, se uită la stăpînul lui. GÎRLEANU, L. 34.
      surse: DLRLC
  • 2. Cantitate mică de apă sau de vapori de apă într-un mediu.
    surse: NODEX sinonime: umezeală

etimologie: