2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vlăstări [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~resc / E: vlăstar] (Rar) 1 vi A da vlăstare (1). 2 vi (Fig) A germina (4). 3 vt A îndepărta vlăstarele (1) de prisos.

vlăstări vb. IV. intr. (despre plante) A da vlăstare. ◊ Fig. Ar veni rîndul cugetărilor dulci și duioase ce vlăstăresc adesea în traiul singuratic al vînătorului (ODOB.). • prez.ind. -esc. /vlăstar + -i.

vlăstărì v. 1. a da vlăstar, a înfrunzi; 2. fig. a germina, a se naște din: cugetări ce vlăstăresc în traiul vânătorului OD.

vlăstărésc v. intr. (d. vlăstar). Daŭ vlăstarĭ, încolțesc, răsar: trunchĭu tăĭat vlăstărește. – Și lăst-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vlăstărí vb., ind. prez. 3 sg. vlăstăréște


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vlăstărí, pers. 3 sg. vlăstăréște, vb. IV (pop.) 1. a răsări, a încolți, a da lăstari, a înfrunzi. 2. (fig.) a germina, a se naște din...

Intrare: vlăstărire
vlăstărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlăstărire
  • vlăstărirea
plural
  • vlăstăriri
  • vlăstăririle
genitiv-dativ singular
  • vlăstăriri
  • vlăstăririi
plural
  • vlăstăriri
  • vlăstăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: vlăstări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vlăstări
  • vlăstărire
  • vlăstărit
  • vlăstăritu‑
  • vlăstărind
  • vlăstărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vlăstărește
(să)
  • vlăstărească
  • vlăstărea
  • vlăstări
  • vlăstărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vlăstăresc
(să)
  • vlăstărească
  • vlăstăreau
  • vlăstări
  • vlăstăriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)