VIZIRAT, vizirate, s. n. Funcția de vizir; perioadă în care cineva exercita această funcție. – Din fr. vizirat.

vizirat sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) veziriat (P: ~ri-at), ~riat (P: ~ri-at) / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: fr vizirat] 1 Funcția de vizir¹ (2) Si: (înv) vezaret (1), vizirie (1), vizirlâc (1). 2 Rangul de vizir¹ (2) Si: (înv) vezaret (2), vizirie (2), vizirlâc (2). 3 Perioadă de timp în care cineva îndeplinea funcția de vizir¹ (2) Si: (înv) vezaret (3), vizirie (3), vizirlâc (3). 4 (Rar; îs) ~ul cel mare sau marele ~ Funcția de mare vizir¹ (2). 5 (Rar; îas) Rangul de mare vizir¹ (2). 6 (Irn; iuz) Guvernare ministerială dictatorială.

vizirat s.n. (ist.) Funcția de vizir; (înv.) vizirie, vizirlîc. ♦ Perioadă în care cineva exercita această funcție. • pl. -e. /<fr. vizirat.

VIZIRAT, vizirate, s. n. Funcția de vizir; perioadă în care cineva exercită această funcție. – Din fr. vizirat.

VIZIRAT, vizirate, s. n. (Învechit) Funcția de vizir; răstimpul exercitării acestei funcții.

veziriat sn vz vizirat

viziriat² sn vz vizirat

vizirat s. n., pl. vizirate

vizirat s. n., pl. vizirate

vizirat s. n., pl. vizirate

VIZIRAT s. (IST.) (înv.) vizirie, vizirlâc. (~ul era demnitatea vizirului.)

VIZIRAT s. (IST.) (înv.) vizirie, vizirlîc. (~ era demnitatea vizirului.)