9 definiții pentru vivariu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIVARIU, vivarii, s. n. Loc amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. – Din fr., lat. vivarium.
VIVARIU, vivarii, s. n. Loc amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. – Din fr., lat. vivarium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vivariu sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~ii / E: fr, lat vivarium] Loc închis, special amenajat pentru creșterea animalelor mici (insecte, reptile etc.), în care este reconstituit mediul lor natural.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vivariu s.n. Loc amenajat special pentru creșterea unor animale mici în mediul lor natural. • pl. -ii. /<fr. vivarium, lat. vivarĭum, -ii.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIVARIU s.n. Loc amenajat special pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. [< fr., lat. vivarium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VIVARIU s. n. loc special amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. (< fr., lat. vivarium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vivariu s. n. Loc special amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici ◊ „Competența și pasiunea [...] au dus la realizarea unui muzeu numit Vivariul.” Cont. 13 I 84 p. 16 (din fr., lat. vivarium; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VIVARIU ~i n. livr. Cușcă pentru animale mici, special amenajată în vederea reconstituirii mediului de viață natural. /<fr. vivarium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+vivariu s. n., art. vivariul; pl. vivarii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vivariu s. n., pl. vivarii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vivariu, vivariisubstantiv neutru
- 1. Loc amenajat pentru creșterea în mediul lor natural a unor animale mici. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- vivarium DEX '09 DEX '98 DN