VITRINĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Mobilă de apartament în care se păstrează bibelouri, cristale etc., având forma unui dulap cu rafturi și pereți de sticlă. – Din fr. vitrine.

vitrină sf [At: ODOBESCU, S. II, 301 / Pl: ~ne / E: fr vitrine] 1 Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin. 2 Fereastră care închide vitrina (1) spre stradă. 3 (Pex) Totalitatea mărfurilor expuse în vitrină (1). 4 Mobilă sau dispozitiv cu pereți de sticlă, pentru expunerea mărfurilor într-un magazin, a exponatelor într-un muzeu etc. 5 Piesă de mobilier cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc.

vitrină s.f. 1 Spațiu special amenajat într-un magazin în spatele ferestrei dinspre stradă, în care se expun (cu scop publicitar) mărfurile; fereastră care delimitează spre stradă acest spațiu. În vitrine, versuri de un nou poet (BACOV.). ♦ Ext. Totalitatea mărfurilor expuse într-un astfel de spațiu. Cu venirea primăverii, vitrina a devenit mai colorată. 2 Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, folosită pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a obiectelor (de artă) într-o expoziție sau, într-o casă particulară, a diferitelor obiecte (cărți, cristaluri, bibelouri etc.). ◊ Vitrină frigorifică = loc cu temperaturi scăzute unde se expun produse alimentare perisabile. • pl. -e. /<fr. vitrine.

VITRINĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu special amenajat pentru expunerea mărfurilor în spatele ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră care închide spre stradă acest spațiu. ♦ Mobilă sau dispozitiv cu pereți din sticlă, pentru expunerea mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor într-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun, într-o casă particulară, bibelouri, veselă etc. – Din fr. vitrine.

VITRINĂ, vitrine, s. f. 1. Spațiu amenajat pentru expunerea mărfurilor în dreptul ferestrei dinspre stradă a unui magazin; fereastră (de obicei cu un singur panou) care închide spre stradă acest spațiu. Între aceste magazine te ademenesc, cu vitrinele lor bogate, librăriile. STANCU, U.R.S.S. 15. Ai nevoie să umbli pe o stradă, să vezi lume... să te oprești la o vitrină. SEBASTIAN, T. 165. Băiatul îl trage de mînă, ca să se oprească, fiindcă trec pe lîngă o vitrină. SLAVICI, N. I 301. ♦ Cutie de sticlă (alcătuind partea superioară a unei tejghele) sau orice alt dispozitiv pentru expunerea sub sticlă a mărfurilor în interiorul unui magazin, a pieselor dintr-un muzeu etc; Ne strecurarăm [în muzeu] printre două șiruri de vitrine. STANCU, U.R.S.S. 68. Culcat în catafalcul de pluș al unei vitrine de muzău. C. PETRESCU, R. DR, 36. 2. Mobilă într-o casă particulară, cu rafturi și cu pereți de sticlă, în care se expun bibelouri, cristaluri etc. El intră iar în tinda cu vitrine scumpe. CAMIL, PETRESCU, O. II 110.

VITRINĂ s.f. 1. Spațiu amenajat într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. Dulăpior cu geamuri (de jur împrejur), în care se țin diferite obiecte (cărți, cristaluri, bibelouri etc.). [< fr. vitrine].

VITRINĂ s. f. 1. spațiu într-un magazin destinat expunerii de mărfuri care să poată fi văzute din stradă. 2. mobilă cu geamuri în care se țin cristaluri, bibelouri etc. (< fr. vitrine)

VITRINĂ ~e f. 1) Spațiu în spatele ferestrei unui magazin (mai ales de la stradă) special amenajat cu mărfuri pentru reclamă. 2) Mobilă de forma unei mese, acoperită cu sticlă, pentru expunerea mărfurilor într-un local comercial. 3) Cutie sau dulăpior de sticlă pentru exponate (într-un muzeu sau la o expoziție). 4) Dulap cu un perete de sticlă, în care se expune vesela. [Sil. vi-tri-] /<fr. vitrine

vitrină f. geam mare îndărătul căruia se pun mărfuri de vânzare, obiecte de văzut (= fr. vitrine).

*vitrínă f., pl. e (fr. vitrine, d. vitre, geam). Fereastră de expus marfa la prăvălie.

bibliotecă-vitrină s. f. Piesă de mobilă ce cuprinde o bibliotecă și o vitrină ◊ „[Camera] cuprinde, între altele, o bibliotecă-vitrină, având un loc special prevăzut pentru pic-up și magnetofon.” Sc. 2 VI 62 p. 2. ◊ „Nu este cu putință să nu doriți a vă trece palma peste furnirul de înaltă calitate, peste bronzurile fin cizelate, peste incrustațiile în «biscuit» al unei superbe biblioteci-vitrină de cel mai autentic stil «Empire»; sau poate vă atrage mai curând asprimea aparentă a mahonului din care este construită această comodă-scrin, piesă funcțională de mare efect.” Săpt. 14 XII 73 p. 8 (din bibliotecă + vitrină)

vitrină-dulap s. f. Dulap cu oglindă ◊ „Celălalt nu mai primește oglinzile de la toaletă și de la vitrina-dulap.” Sc. 10 I 63 p. 2. ◊ „Te adresezi vânzătorului care te-a convins să cumperi (neapărat) o vitrină-dulap văduvită integral de cristaluri.” I.B. 18 III 72 p. 3 (din vitrină + dulap)

vitrină (desp. vi-tri-) s. f., g.-d. art. vitrinei; pl. vitrine

vitrină (vi-tri-) s. f., g.-d. art. vitrinei; pl. vitrine

vitrină s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vitrinei; pl. vitrine

VITRINĂ s. galantar. (~ unei prăvălii.)

VITRINĂ s. galantar. (~ unei prăvălii.)

vitrină, vitrine s. f. chip, față, figură.