VITRIFICARE, vitrificări, s. f. Acțiunea de a vitrifica și rezultatul ei. [Var.: vitrifiere s. f.] – V. vitrifica.

vitrificare sf [At: ALEXI, W. / V: ~iere / Pl: ~cări / E: vitrifica] Transformare a unui silicat sau a unui amestec de silicați într-o masă amorfă, sticloasă, prin topire urmată de solidificare Si: (asr) vitrificație.

vitrificare s.f. Acțiunea de a vitrifica și rezultatul ei. • pl. -ări. și vitrifiere s.f. /v. vitrifica.

VITRIFICARE, vitrificări, s. f. Acțiunea de a vitrifica și rezultatul ei. [Var.: vitrifiere s. f.] – V. vitrifica.

VITRIFICARE, vitrificări, s. f. Acțiunea de a vitrifica.

VITRIFICARE s.f. Acțiunea de a vitrifica și rezultatul ei; vitrifiere. [< vitrifica].

VITRIFICA, vitrific, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfa, sticloasă, printr-o operație de topire urmată de solidificare. – Din fr. vitrifier, it. vitrificare.

vitrifia v vz vitrifica

vitrifica [At: I. GOLESCU, C. / V: vitrifia / Pzi: 3 vitrifică / E: it vitrificare, fr vitrifier] 1 vt A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă, sticloasă, prin topire urmată de solidificare. 2 vr (D. silicați) A se transforma într-o masă amorfă, sticloasă, prin topire urmată de solidificare.

vitrifiere sf vz vitrificare

vitrifica vb. I. tr. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfa, sticloasă, printr-o operație de topire urmată de solidificare; a vitrifia. • prez.ind. vitrific, și vitrifia vb. I. /<fr. vitrifier, it. vitrificare; cf. lat. vĭtrum, -i „sticlă”, facĕre „a face”.

vitrifiere s.f. v. vitrificare.

VITRIFICA, vitrific, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă, sticloasă, printr-o operație de topire urmată de solidificare. – Din fr. vitrifier, it. vitrificare.

VITRIFICA vitrific, vb. I. Tranz. A transforma un silicat sau un amestec de silicați într-o masă amorfă sticloasă printr-o operație de topire, urmată de solidificare.

VITRIFIERE s. f. Vitrificare.

VITRIFICA vb. I. tr. A modifica structura unei substanțe prin încălzire la o temperatură înaltă, astfel încît să devină compactă și cu luciu sticlos; a vitrifia. [P.i. vitrific. / < it. vitrificare, cf. lat. vitrum – sticlă, facere – a face].

VITRIFICA vb. tr. a modifica structura unei substanțe prin încălzire la o temperatură înaltă, încât să devină compactă și cu luciu sticlos; a vitrifia. (< fr. vitrifier, lat. vitrificare)

A VITRIFICA vitrific tranz. tehn. (silicați) A transforma într-o masă sticloasă prin topire. /<fr. vitrifier, lat. vitrificare

*vitrífic, a -á v. tr. (d. lat vitrum, sticlă, și -fic, ca în vivi-fic; fr. vitrifier). Prefac în sticlă: focu vitrifică nisipu.

vitrificare (desp. vi-tri-) s. f., g.-d. art. vitrificării; pl. vitrificări

vitrificare (vi-tri-) s. f., g.-d. art. vitrificării; pl. vitrificări

vitrificare s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. vitrificării; pl. vitrificări

vitrifica (a ~) (desp. vi-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. vitrific, 2 sg. vitrifici, 3 vitrifică; conj. prez. 1 sg. să vitrific, 3 să vitrifice

vitrifica (a ~) (vi-tri-) vb., ind. prez. 3 vitrifică

vitrifica vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. vitrific, 3 sg. și pl. vitrifică