8 definiții pentru vitellus vitelus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITÉLLUS s. n. Substanță prezentă în ouăle animalelor, din care se formează embrionul, servind ca substanță nutritivă pentru acesta. – Din fr., lat. vitellus.

VITÉLLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus.

VITÉLLUS s.n. v. vitelus.

VITÉLLUS s. n. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. (< fr., lat. vitellus)

VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VITÉLLUS s. v. gălbenuș.

Intrare: vitellus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitellus
  • vitellusul
  • vitellusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vitellus
  • vitellusului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitelus
  • vitelusul
  • vitelusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vitelus
  • vitelusului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vitellus vitelus

  • 1. Substanță prezentă în ouăle animalelor, din care se formează embrionul, servind ca substanță nutritivă pentru acesta.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: gălbenuș

etimologie: