10 definiții pentru vitalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITALÍSM s. n. Doctrină inspirată de Aristotel, potrivit căreia fenomenul vieții nu poate fi explicat exclusiv în termeni materiali, acesta putând fi datorat prezenței în organismele vii a ceva imaterial. – Din fr. vitalisme.

vitalism sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~e / E: fr vitalisme] 1 (Flz; Blg) Doctrină potrivit căreia procesele vieții se explică prin acțiunea în organismul viu a unui principiu vital. 2 (Rar) Capacitatea de a se bucura intens de viață. 3 (Rar) Proprietatea de a exprima dinamismul vieții.

VITALÍSM s. n. Curent în biologie, opus atât materialismului cât și spiritualismului, care explică procesele de viață prin prezența în organismul viu a unui principiu imaterial și incognoscibil, căruia îi sunt subordonate toate procesele fizico-chimice. – Din fr. vitalisme.

VITALÍSM s. n. Curent idealist în biologie care explică procesele de viață prin prezența în organismul viu a unei «forțe vitale» căreia îi sînt subordonate toate procesele fizico-chimice ale ființelor vii.

VITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care explică procesele biologice prin prezența în organismele vii a unei „forțe vitale” speciale, incognoscibile și imateriale. [< fr. vitalisme].

VITALÍSM s. n. concepție idealistă despre natura vieții, care explică fenomenele acesteia prin prezența în organismele vii a unui principiu imaterial, animator, diriguitor (forță vitală, entelehie, suflet etc.). (< fr. vitalisme)

VITALÍSM n. filoz. Curent idealist în biologie, conform căruia în organisme există forțe supranaturale, care dirijează procesele biologice. /<fr. vitalisme

*vitalízm n. (d. vital). O teorie biologică după care acțiunile organice ar depinde de un principiŭ vital deosebit și de suflet, și de organizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: vitalism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitalism
  • vitalismul
  • vitalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vitalism
  • vitalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vitalism

  • 1. Doctrină inspirată de Aristotel, potrivit căreia fenomenul vieții nu poate fi explicat exclusiv în termeni materiali, acesta putând fi datorat prezenței în organismele vii a ceva imaterial.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: