VISCERO- v. viscere [în DN].

VISCER(O)- elem. „viscere”. (< fr. viscer/o/-, cf. lat. viscera)

VISCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se găsesc în cavitățile toracică și abdominală ale corpului; măruntaie. // (În forma viscero-) Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „viscere”. [Cf. fr. viscère, lat. viscera].

VISCERO- „viscere, organe interne”. ◊ L. viscera „măruntaie” > fr. viscero-, it. id., engl. id. > rom. viscero-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument pentru înregistrarea activității unor viscere; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare cu ajutorul viscerografului a contracțiilor tubului digestiv; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., deplasare patologică a viscerelor; ~trop (v. -trop), adj., (despre medicamente, virusuri etc.) care se fixează în mod electiv pe viscere.

VISCER-, v. VISCERO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere a viscerelor.