19 definiții pentru viol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIÓL, violuri, s. n. Infracțiune care constă în fapta unei persoane de a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau a-și exprima voința. [Pr.: vi-ol] – Din fr. viol.

viol1 sn [At: BARCIANU / P: vi-ol / Pl: ~uri / E: fr viol] 1 Act sexual realizat prin violență și constrângere Si: siluire, violare (8), (înv) silnicie. 2 (Jur) Infracțiune care constă în realizarea unui act sexual prin violență și constrângere. 3 (Asr) Violare (1).

VIÓL, violuri, s. n. Faptă (pedepsită de lege) comisă de bărbatul care constrânge prin forță fizică o femeie să aibă cu el relații sexuale; violare. [Pr.: -vi-ol] – Din fr. viol.

VIÓL, violuri, s. n. Siluire a unei femei; violare.

VIOL s.n. Siluire a unei femei; violare. [Pron. vi-ol. / < fr. viol].

VIÓL s. n. violare (3). (< fr. viol)

VIÓL ~uri n. Act de violență prin care un bărbat supune relațiilor sexuale o persoană de sex feminin. [Sil. vi-ol] /<fr. viol

*viól n., pl. urĭ (fr. viol). Violare (a uneĭ femeĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIOL s. batjocorire, necinstire, siluire, violare, (înv.) silă, (fig.) pîngărire. (~ unei femei.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

descant viol (cuv. engl.) v. viole (1).

division viol (cuv. engl.), tip de viola da gamba*, cu același acordaj (1), utilizat numai solistic.

double bass viol (cuv. engl.) v. viola contrabasso.

lyro-viol (cuv. engl.) v. viola bastarda.

tenor viol (cuv. engl.) v. viole (1).

treble viol (cuv. engl.) v. viole.

Intrare: viol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viol
  • violul
  • violu‑
plural
  • violuri
  • violurile
genitiv-dativ singular
  • viol
  • violului
plural
  • violuri
  • violurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viol

  • 1. Infracțiune care constă în fapta unei persoane de a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau a-și exprima voința.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: violare

etimologie: