opțiuni
2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

vinovățire sf [At: KLEIN, D. 456 / Pl: ~ri / E: vinovăți] (Înv) 1 Acuzare (1). 2 Condamnare (1). 3 (Îe) A fi în ~ A fi pasibil de pedeapsă.

vinovăți [At: PSALT. HUR. 121r/10 / Pzi: ~țesc / E: vinovat] 1-2 vtr (Îvr) A (se) supune. 3 vt (Îrg; c. i. oameni) A acuza (1). 4 vt (Îrg; c. i. oameni) A condamna (1). 5 vr (Îvr) A se face vinovat față de cineva.

vinovăți vb. IV. 1 tr. fact., refl. (înv.) A (se) supune. 2 tr. (înv., reg.; compl. indică oameni) A învinovăți; a acuza; a osîndi, a condamna. • prez.ind. -esc. /v. vinovat.

Sinonime

VINOVĂȚI vb. v. acuza, învinovăți, învinui.

vinovăți vb. v. ACUZA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI.

Intrare: vinovățire
vinovățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinovățire
  • vinovățirea
plural
  • vinovățiri
  • vinovățirile
genitiv-dativ singular
  • vinovățiri
  • vinovățirii
plural
  • vinovățiri
  • vinovățirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: vinovăți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vinovăți
  • vinovățire
  • vinovățit
  • vinovățitu‑
  • vinovățind
  • vinovățindu‑
 singular plural
  • vinovățește
  • vinovățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vinovățesc
 (să)
  • vinovățesc
  • vinovățeam
  • vinovății
  • vinovățisem
a II-a (tu)
  • vinovățești
 (să)
  • vinovățești
  • vinovățeai
  • vinovățiși
  • vinovățiseși
a III-a (el, ea)
  • vinovățește
 (să)
  • vinovățească
  • vinovățea
  • vinovăți
  • vinovățise
plural I (noi)
  • vinovățim
 (să)
  • vinovățim
  • vinovățeam
  • vinovățirăm
  • vinovățiserăm
  • vinovățisem
a II-a (voi)
  • vinovățiți
 (să)
  • vinovățiți
  • vinovățeați
  • vinovățirăți
  • vinovățiserăți
  • vinovățiseți
a III-a (ei, ele)
  • vinovățesc
 (să)
  • vinovățească
  • vinovățeau
  • vinovățiră
  • vinovățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)