opțiuni
4 definiții pentru vinovățire

Explicative DEX

vinovățire sf [At: KLEIN, D. 456 / Pl: ~ri / E: vinovăți] (Înv) 1 Acuzare (1). 2 Condamnare (1). 3 (Îe) A fi în ~ A fi pasibil de pedeapsă.

vinovăți [At: PSALT. HUR. 121r/10 / Pzi: ~țesc / E: vinovat] 1-2 vtr (Îvr) A (se) supune. 3 vt (Îrg; c. i. oameni) A acuza (1). 4 vt (Îrg; c. i. oameni) A condamna (1). 5 vr (Îvr) A se face vinovat față de cineva.

vinovăți vb. IV. 1 tr. fact., refl. (înv.) A (se) supune. 2 tr. (înv., reg.; compl. indică oameni) A învinovăți; a acuza; a osîndi, a condamna. • prez.ind. -esc. /v. vinovat.

Sinonime

VINOVĂȚI vb. v. acuza, învinovăți, învinui.

Intrare: vinovățire
vinovățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinovățire
  • vinovățirea
plural
  • vinovățiri
  • vinovățirile
genitiv-dativ singular
  • vinovățiri
  • vinovățirii
plural
  • vinovățiri
  • vinovățirilor
vocativ singular —
plural —