VINILIN s. n. Masă plastică pe bază de vinil, cu mare rezistență mecanică, având multiple utilizări în industrie și la fabricarea obiectelor de larg consum. – Din vinil.

vinilin sns [At: L. ROM., 1959, nr. 5, 6 / V: (rar) ~ă sf / E: vinil] Material plastic obținut din policlorură de vinil plastifiată.

vinilin s.n. (chim.) Denumirea românească pentru policlorură de vinil plastifiată, prelucrată în foi, masă plastică avînd mare rezistență mecanică, folosită la fabricarea pielii și a tălpii sintetice, la izolarea conductelor etc. • /vinil + -in, den. com.

VINILIN s. n. Masă plastică pe bază de vinil, cu mare rezistență mecanică, având multiple întrebuințări în industrie și la fabricarea obiectelor de larg consum. – Din vinil.

VINILIN s.n. Masă plastică cu mare rezistență mecanică, avînd multiple întrebuințări în industrie și la fabricarea obiectelor de larg consum. [Nume comercial].

VINILIN s. n. masă plastică cu mare rezistență mecanică, sub formă de foi, din policlorură de vinil. (< vinil + -in)

vinilină sf vz vinilin

vinilin s. n.

vinilin s. n.

vinilin s. n.