9 definiții pentru vinișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINIȘÓR s. n. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui vin; vin bun; vinuleț, vinuț. – Vin + suf. -ișor.

VINIȘÓR s. n. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui vin; vin bun; vinuleț, vinuț. – Vin + suf. -ișor.

vinișor sn [At: LB / Pl: (rar) ~e / E: vin + -ișor] 1-2 (Pfm; șhp) Vin (bun) Si: (reg) vinaș (1-2), vinuleț (1-2), vinuț (1-2).

vinișor s.n. (pop.; fam.) Dim. al lui vin; vin bun; (pop.) vinuleț, vinuț. • /vin + -ișor.

VINIȘÓR s. n. Diminutiv al lui vin; vin bun. Îndrăgise foc vinișorul cel de cinci ani. BUJOR, S. 117. Cînd își aducea ea aminte... de vinișorul din cramă... crăpa de ciudă. CREANGĂ, P. 12. Vinișor de nouă ai, Cum e mai bun pentru trai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488.

vinișór n., pl. inuz. oare (dim. d. vin). Fam. Vin, păhăruț de vin: ĭa maĭ dă un vinișor!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINIȘÓR s. vinuleț, vinuț. (Un ~ de Drăgășani.)

VINIȘOR s. vinuleț, vinuț. (Un ~ de Drăgășani.)

Intrare: vinișor
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinișor
  • vinișorul
  • vinișoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vinișor
  • vinișorului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinișor

  • 1. popular familiar Diminutiv al lui vin; vin bun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vinuleț vinuț attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îndrăgise foc vinișorul cel de cinci ani. BUJOR, S. 117.
      surse: DLRLC
    • Cînd își aducea ea aminte... de vinișorul din cramă... crăpa de ciudă. CREANGĂ, P. 12.
      surse: DLRLC
    • Vinișor de nouă ai, Cum e mai bun pentru trai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vin + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09