vindic [At: KLEIN, D. 41 / V: ~deg sm, ~ig smn, ~iug sn / Pl: ~ici / E: mg vendég (dal vendíg)] (Mar; Trs) 1 sm Musafir. 2 sm Nuntaș. 3-6 sn (Îf vindig, vindiug) Vizită¹ (1-4). 7 sn (Îf vindig, vindiug) Petrecere. 8 sn (Îe; îf vindig) A merge pe ~ig A merge în calitate de oaspete (la o petrecere).

vindeg sm vz vindic

vindig smn vz vindic

vindiug sn vz vindic

VINDIC s. v. invitat, musafir, oaspete.

vindic s. v. INVITAT. MUSAFIR. OASPETE.

vindíc, vindici, s.m. (reg.) Oaspete străin, musafir. (Trans., Maram.). – Din magh. vendég „oaspete” (MDA).

vindic, vindici, s.m. – (reg.) Oaspete străin, musafir (Faiciuc, 1998). (Trans., Maram.). – Din magh. vendég „oaspete” (MDA).

vindic, -i, s.m. – Oaspete străin, musafir (Faiciuc 1998). – Din magh. vendég „oaspete”.