8 definiții pentru vindiac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍNDIAC, vindiacuri, s. n. Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de vânt; canadiană. [Acc. și: vindiác] – Din germ. Windjacke.

vindiac sn [At: CV 1952, nr. 5, 35 / P: ~di-ac / A și: vin~ / Pl: ~uri / E: ger Windjacke] Haină scurtă, special confecționată pentru a apăra de vânt Si: canadiană.

vindiac s.n. Haină scurtă, special confecționată pentru a apăra de vînt canadiană. • sil. -di-ac. acc. și vindiác. pl. -uri. /<germ. Windjacke.

VÍNDIAC, vindiacuri, s. n. Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de vânt; canadiană. [Acc. și vindiác] – Din germ. Windjacke.

VINDIÁC s.m. Haină scurtă specială confecționată pentru a apăra de vânt; hanorac. [Pl. -curi. / < germ. Windjacke].

VÍNDIAC/VINDIÁC s. n. haină de vânt; hanorac. (< germ. Windjacke)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

víndiac/vindiác (vin-diac/vind-iac) s. n., pl. víndiacuri/ vindiácuri

víndiac/vindiác s. n. (sil. -diac; mf. vind-), pl. víndiacuri/vindiácuri

Intrare: vindiac
  • silabație: vin-diac, vind-iac info
  • pronunție: vindiac, vindiac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindiac
  • vindiacul
  • vindiacu‑
plural
  • vindiacuri
  • vindiacurile
genitiv-dativ singular
  • vindiac
  • vindiacului
plural
  • vindiacuri
  • vindiacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vindiac

etimologie: