14 definiții pentru vilegiaturistă viligiaturistă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VILEGIATURÍST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-.Var.: (pop.) viligiaturíst, -ă, s. m. și f.] – Vilegiatură + suf. -ist.

VILEGIATURÍST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pr.: -gi-a-.Var.: (pop.) viligiaturíst, -ă, s. m. și f.] – Vilegiatură + suf. -ist.

VILIGIATURÍST, -Ă s. m. și f. v. vilegiaturist.

VILIGIATURÍST, -Ă s. m. și f. v. vilegiaturist.

VILIGIATURÍST, -Ă s. m. și f. v. vilegiaturist.

vilegiaturist, ~ă smf [At: PAPADAT-BENGESCU, O. II, 210 / P: ~gi-a~ / V: (rar) ~lig~ / Pl: ~iști, ~e / E: vilegiatură + -ist] Persoană care se află în vilegiatură.

viligiaturist, ~ă smf vz vilegiaturist

VILEGIATURÍST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, s. m. și f. (Și în forma viligiaturist) Persoană care se află în vilegiatură. Cîțiva viligiaturiști care se plimbau în mijlocul drumului își strigară îngrijorați copiii să ferească din calea docarului. C. PETRESCU, S. 183. – Pronunțat: -gi-a-. – Variantă: viligiaturíst, -ă s. m. și f.

VILEGIATURÍST, -Ă s.m. și f. Persoană care se află în vilegiatură. [Pron. -gi-a-, var. viligiaturist, -ă s.m.f. / < vilegiatură + -ist].

VILIGIATURÍST, -Ă s.m. și f. v. vilegiaturist.

VILEGIATURÍST, -Ă s. m. f. cel care se află în vilegiatură. (< vilegiatură + -ist)

VILEGIATURÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană aflată în vilegiatură). /vilegiatură + suf. ~ist

*vilegiaturíst, -ă s. (d. vilegiatură). Sezonist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vilegiaturístă (-gi-a-) s. f., g.-d. art. vilegiaturístei; pl. vilegiaturíste

vilegiaturístă s. f. (sil. -gi-a-), pl. vilegiaturíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VILEGIATURÍST s. sezonist. (~ venit la mare.)

VILEGIATURIST s. sezonist. (~ veniți la mare.)

Intrare: vilegiaturistă
  • silabație: -gi-a-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vilegiaturistă
  • vilegiaturista
plural
  • vilegiaturiste
  • vilegiaturistele
genitiv-dativ singular
  • vilegiaturiste
  • vilegiaturistei
plural
  • vilegiaturiste
  • vilegiaturistelor
vocativ singular
  • vilegiaturistă
  • vilegiaturisto
plural
  • vilegiaturistelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viligiaturistă
  • viligiaturista
plural
  • viligiaturiste
  • viligiaturistele
genitiv-dativ singular
  • viligiaturiste
  • viligiaturistei
plural
  • viligiaturiste
  • viligiaturistelor
vocativ singular
  • viligiaturistă
  • viligiaturisto
plural
  • viligiaturistelor

vilegiaturist, -ă vilegiaturistă viligiaturist viligiaturistă

  • 1. Persoană care se află în vilegiatură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sezonist, -ă un exemplu
    exemple
    • Cîțiva viligiaturiști care se plimbau în mijlocul drumului își strigară îngrijorați copiii să ferească din calea docarului. C. PETRESCU, S. 183.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vilegiatură + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN