9 definiții pentru viking


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat populațiilor germanice de războinici, navigatori și negustori din țările scandinave care au întreprins, între sec. VII și X, numeroase expediții maritime în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.

VÍKING, vikingi, s. m. Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții în Europa și în America de Nord. – Din fr. viking.

VÍKING s.n. (Ist.) Nume dat războinicilor, navigatorilor și negustorilor scandinavi din evul mediu. [< fr. viking].

VÍKING s. m. războinic, navigator și negustor scandinav din evul mediu; normand. (< fr. vikings)

VÍKING ~gi m. ist. 1) la pl. Populație nomadă care a locuit în nordul Europei în sec. VIII-XII, întreprinzând expediții în Europa și America de Nord. 2) Persoană care făcea parte din această populație. /<fr. Vikings


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

víking s. m., pl. víkingi

víking s. m., pl. víkingi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍKINGI s. pl. v. normanzi.

VIKINGI s. pl. (IST.) normanzi (pl.), varegi (pl.).

Intrare: viking
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viking
  • vikingul
  • vikingu‑
plural
  • vikingi
  • vikingii
genitiv-dativ singular
  • viking
  • vikingului
plural
  • vikingi
  • vikingilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viking

  • 1. Nume dat populațiilor germanice de războinici, navigatori și negustori din țările scandinave care au întreprins, între secolele VII și X, numeroase expediții maritime în Europa și în America de Nord.
    surse: DEX '09 DN sinonime: normand vareg

etimologie: